luntricică

Luntricică

română

Etimologie

Din luntre + sufixul -icică.

Pronunție

• AFI: /lun.tri'ʧi.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului luntricică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	luntricică	luntricele
Articulat	luntricica	luntricelele
Genitiv-Dativ	luntricelei	luntricelelor
Vocativ	luntricică	luntricelelor

1. luntrișoară.
2. (bot.) (Oxytropis campestris) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule.

Sinonime

• 1: luntrișoară

Cuvinte apropiate

• luntraș
• luntrășiță
• luntre
• luntri
• luntrire
• luntriță

Traduceri

plantă; floare

engleză: field locoweed (English) estoniană: mägi-lipphernes (eesti)

finlandeză: idänkeulankärki (suomi) suedeză: fältvedel (svenska) c.

Anagrame

• circulanți

Referințe

• DEX '98 via DEX online