lunulă
română
Etimologie
Din franceză lunule.
Pronunție
- AFI: /lu'nu.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului lunulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | lunulă | lunule |
| Articulat | lunula | lunulele |
| Genitiv-Dativ | lunulei | lunulelor |
| Vocativ | lunulă | lunulelor |
- figură plană formată din două arce de cerc având aceleași extremități și a căror convexitate e situată de aceeași parte.
- (anat.) zonă albă, în formă de semilună, care se află la baza unghiei (la oameni).
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online