lustruire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a lustrui.

Pronunție

  • AFI: /lus.tru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lustruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustruire lustruiri
Articulat lustruirea lustruirile
Genitiv-Dativ lustruirii lustruirilor
Vocativ lustruire lustruirilor
  1. acțiunea de a (se) lustrui; lustruială.
  2. (spec.) operație de prelucrare fină, cu ajutorul unor abrazivi, a suprafeței unor corpuri metalice sau nemetalice, pentru a-i da un aspect lucios în vederea înfrumusețării, măririi rezistenței la coroziune și a îmbunătățirii ei.


Traduceri

Referințe