Sari la conținut

lustruitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din lustruitor.

Pronunție

  • AFI: /lus.tru.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
lustruitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustruitoare lustruitoare
Articulat lustruitoarea lustruitoarele
Genitiv-Dativ lustruitoarei lustruitoarelor
Vocativ lustruitoareo lustruitoarelor
  1. persoană care efectuează operația de lustruire.


Traduceri

Referințe