lustruitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a lustrui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /lus.tru.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
lustruitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustruitor lustruitori
Articulat lustruitorul lustruitorii
Dativ-Genitiv lustruitorului lustruitorilor
Vocativ lustruitorule lustruitorilor
  1. persoană care efectuează operația de lustruire.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
lustruitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ lustruitor lustruitoare
Articulat lustruitorul lustruitoarele
Dativ-Genitiv lustruitorului lustruitoarelor
Vocativ lustruitorule lustruitoarelor
  1. instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele.


Traduceri

Referințe