măgură

română

Variante

• măgulă

Etimologie

Din albaneză magulë.

Pronunție

• AFI: /mə'gu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului măgură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măgură	măguri
Articulat	măgura	măgurile
Genitiv-Dativ	măgurii	măgurilor
Vocativ	măgură	măgurilor

1. deal mare izolat (tăiat de ape); (p.ext.) munte.
2. movilă.
3. pădure (situată pe un loc înalt).

Cuvinte derivate

• măgurică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online