măiestrit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a măiestri.

Pronunție

  • AFI: /mə.jesˈtrit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
măiestrit
Singular Plural
Masculin măiestrit măiestriți
Feminin măiestrită măiestrite
Neutru măiestrit măiestrite
  1. lucrat cu măiestrie, cu meșteșug, cu artă; (p.ext.) frumos, minunat, desăvârșit.
  2. măiestru.


Traduceri

Referințe