măiestru

română

Etimologie

Din latină magister.

Pronunție

• AFI: /məˈjes.tru/

Adjectiv

Declinarea adjectivului măiestru
	Singular	Plural
Masculin	măiestru	măieștri
Feminin	măiastră	măiestre
Neutru	măiestru	măiestre

1. (despre oameni) iscusit, abil, ingenios.
2. măiestrit.
3. (în basme) înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucruri) efectuat prin puteri magice.
4. (p.ext.) ca din basme; minunat; fermecat.

Cuvinte derivate

• măiestrește
• măiestreț
• măiestri
• măiestrie

Cuvinte compuse

• pasăre măiastră

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asmuțire
• arestuim

Referințe

• DEX '98 via DEX online