măscărici

română

Etimologie

Din a măscări + sufixul -ici.

Pronunție

• AFI: /məs.kəˈriʧʲ/

Substantiv

Declinarea substantivului măscărici
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	măscărici	măscărici
Articulat	măscăriciul	măscăricii
Genitiv-Dativ	măscăriciului	măscăricilor
Vocativ	măscăriciule	măscăricilor

1. actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută și numere de acrobație, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiață, clovn.
2. epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol.
3. (în evul mediu) persoană angajată la curțile regale sau senioriale pentru a amuza asistența; bufon.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online