măturea

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mătură + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
măturea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măturea măturele
Articulat mătureaua măturelele
Genitiv-Dativ măturelei măturelelor
Vocativ măturea măturelelor
  1. diminutiv al lui mătură.
  2. mătură mică pentru periat hainele.
  3. (la pl.; în forma măturele) plantă erbacee albă și păroasă din familia compozitelor, cu tulpina ramificată și cu floarea compusă, de culoare roz (Centaurea jurineifolia).


Traduceri

Anagrame

Referințe