amăruță

O amăruță

română

Etimologie

Din amar + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /a.mə'ru.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului amăruță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amăruță	amăruțe
Articulat	amăruța	amăruțele
Genitiv-Dativ	amăruței	amăruțelor
Vocativ	amăruțo	amăruțelor

1. (bot.) (Picris hieracioides) plantă erbacee cu tulpina dreaptă, frunzele acoperite cu peri aspri și flori galbene, dispuse în capitule.

Sinonime

• (bot.) (reg.) iarba-găii

Cuvinte apropiate

• amar
• amarnic
• amărăciune
• amărăluță
• amărăștean, amărășteancă
• amărătăciune
• amărâre
• amărât
• amărâu
• amărea
• amăreală
• amăreață
• amărel
• amărie
• amăriu
• amărî
• amărui
• amăruș

Traduceri

plantă; floare

catalană: parraca (català) f. engleză: hawkweed oxtongue (English) franceză: picride fausse épervière (français) f., picris fausse épervière (français) f. germană: Gewöhnliche Bitterkraut (Deutsch) n., Habichtskraut-Bitterkraut (Deutsch) n. italiană: aspraggine comune (italiano) f.

lituaniană: paprastasis kartylis (lietuvių) neerlandeză: echt bitterkruid (Nederlands), ossetong-havikskruid (Nederlands) poloneză: goryczel jastrzębcowaty (polski) suedeză: bitterfibbla (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online