mandolă

O mandolă

română

Etimologie

Din italiană mandola.

Pronunție

• AFI: /manˈdo.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului mandolă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandolă	mandole
Articulat	mandola	mandolele
Genitiv-Dativ	mandolei	mandolelor
Vocativ	'	'

1. instrument muzical cu coarde ciupite, derivat din lăută, având coardele mai groase decât ale mandolinei.

   Victor cântă la mandolă.

Traduceri

instrument muzical

cehă: mandola (čeština) daneză: mandola (dansk) ebraică: מנדולה (עברית) engleză: mandola (English) esperanto: mandolo (Esperanto) germană: Mandola (Deutsch)

italiană: mandola (italiano) japoneză: マンドラ (日本語) neerlandeză: mandola (Nederlands) norvegiană: mandola (norsk) poloneză: mandola (polski) suedeză: mandola (svenska)