manière
Aspect
Vezi și : maniere, maniéré, maniére |
(français)
Etimologie
Din franceză medie maniere, care provine din franceză veche maniere, meniere, manere < latină populară *manāria, din latină manuārius („aparținând mâinii”), sau, din franceză veche manier, din aceeași sursă.
Înrudit cu catalană manera, occitană manièra, portugheză maneira, română manieră și spaniolă manera.
Pronunție
Substantiv
manière f., manières pl.
- manieră, comportare, ținută
- Selon ma manière de voir, de penser.
- fel, mod
- une autre manière de vivre
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Etimologie
Din maniérer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru maniérer.