Sari la conținut

manière

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : maniere, maniéré, maniére

(français)

Etimologie

Din franceză medie maniere, care provine din franceză veche maniere, meniere, manere < latină populară *manāria, din latină manuārius („aparținând mâinii”), sau, din franceză veche manier, din aceeași sursă.

Înrudit cu catalană manera, occitană manièra, portugheză maneira, română manieră și spaniolă manera.

Pronunție


Substantiv

manière f., manières pl.

  1. manieră, comportare, ținută
    Selon ma manière de voir, de penser.
  2. fel, mod
    une autre manière de vivre

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Etimologie

Din maniérer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru maniérer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru maniérer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru maniérer.

Referințe