marcher

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

  1. Din engleza medie marche.
  2. Din march + sufixul -er.

Pronunție

  • AFI: /ˈmɑrtʃər/


Substantiv

marcher, pl. marchers

  1. locuitorul unei marșă
  2. cineva care mărșuiește

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din limba francă *markôn.

Pronunție

  • AFI: /maʁ.ʃe/


Substantiv

marcher m., marchers pl.

  1. marș


Verb

  1. a merge, a mărșui
  2. a funcționa
  3. a marșa, a consimți

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii