meșteșugire
Etimologie
Din a meșteșugi.
Pronunție
- AFI: /meʃ.te.ʃu'ʤi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului meșteșugire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | meșteșugire | meșteșugiri |
| Articulat | meșteșugirea | meșteșugirile |
| Genitiv-Dativ | meșteșugirii | meșteșugirilor |
| Vocativ | meșteșugire | meșteșugirilor |
- (rar; mai ales fam.) acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei.
- talent, pricepere, îndemânare.
- uneltire, șiretlic, vicleșug.
- (înv. și pop.; concr.) meșteșug.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online