meșteră

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din meșter.

Pronunție

  • AFI: /'meʃ.te.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșteră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșteră meștere
Articulat meștera meșterele
Genitiv-Dativ meșterei meșterelor
Vocativ meștero meșterelor
  1. persoană talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.


Traduceri

Anagrame

Referințe