mestecă

Vezi și : mesteca

Mestecă

română

Variante

• mestec

Etimologie

Din verbul a mesteca.

Pronunție

• AFI: /ˈmes.te.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mestecă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mestecă	mesteci
Articulat	mesteca	mestecile
Genitiv-Dativ	mestecii	mestecilor
Vocativ	mestecă	mestecilor

1. (bot.; reg.) răsfug.

Sinonime

• (bot.) răsfug

Cuvinte apropiate

• mesteca
• mestecar
• mestecare
• mestecat
• mestecălău
• mestecător
• mestecătură
• mestecău

Traduceri

plantă; floare

Vedeți traduceri pentru răsfug.

Etimologie

Din mesteca.

Pronunție

• AFI: /ˈmes.te.kə/
• AFI: /mes.teˈkə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mesteca.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mesteca.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mesteca.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mesteca.

Anagrame

• amestec
• amețesc

Referințe

• DEX '98 via DEX online