mestre

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Mestre, mèstre

catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din occitană veche maestre < latină magister, magistrum („profesor, maistru”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈmes.tɾe/
  • (oriental) AFI: /ˈmɛs.tɾə/


Substantiv

mestre m., mestres pl.

  1. (spec.) maestru, maistru, meșter
  2. (educ.) profesor
  3. (spec.) artizan, meșter, meseriaș, meșteșugar
  4. (muz.) maestru

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Omofone

Expresii

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din mester.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de plural nehotărât mester.