mișelie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din mișel + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /mi.ʃe'li.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mișelie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mișelie mișelii
Articulat mișelia mișeliile
Genitiv-Dativ mișeliei mișeliilor
Vocativ mișelie mișeliilor
  1. caracter specific omului mișel; faptă, purtare, atitudine de om mișel; ticăloșie, mârșăvie, infamie.
  2. (înv.) sărăcie, mizerie.


Traduceri

Referințe