miezuitoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din miezuitor.

Pronunție

  • AFI: /mje.zu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
miezuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miezuitoare miezuitoare
Articulat miezuitoarea miezuitoarele
Genitiv-Dativ miezuitoarei miezuitoarelor
Vocativ miezuitoareo miezuitoarelor
  1. muncitoare într-o turnătorie care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit.


Traduceri

Referințe