mocăită
Etimologie
Din mocăit.
Pronunție
- AFI: /mo.kəˈi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mocăită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mocăită | mocăite |
| Articulat | mocăita | mocăitele |
| Genitiv-Dativ | mocăitei | mocăitelor |
| Vocativ | mocăito | mocăitelor |
- persoana care lucrează încet, fără spor, care acționează sau umblă încet.
- persoană care își pierde vremea cu nimicuri.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online