moștenire

română

Etimologie

Din a moșteni.

Pronunție

• AFI: /moʃ.te'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului moștenire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moștenire	moșteniri
Articulat	moștenirea	moștenirile
Genitiv-Dativ	moștenirii	moștenirilor
Vocativ	moștenire	moștenirilor

1. faptul de a moșteni.
2. drept de succesiune; (concr.) totalitatea bunurilor rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva; (p.restr.) bun obținut prin drept succesoral.
3. (fig.) patrimoniu cultural, bunuri morale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta.
4. (p.ext.) caracter fizic, însușiri care se transmit ereditar.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online