măreț

română

Etimologie

Din a mări + sufixul -eț.

Pronunție

• AFI: /mə'reʦ/

Adjectiv

Declinarea adjectivului măreț
	Singular	Plural
Masculin	măreț	măreți
Feminin	măreață	mărețe
Neutru	măreț	mărețe

1. care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos.
2. (înv. și reg.) mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios.

Cuvinte derivate

• măreție

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online