năimit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a năimi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
năimit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năimit năimiți
Articulat năimitul năimiții
Genitiv-Dativ năimitului năimiților
Vocativ năimitule năimiților
  1. (înv. și pop.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
năimit
Singular Plural
Masculin năimit năimiți
Feminin năimită năimite
Neutru năimit năimite
  1. (înv. și pop.) angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).
  2. care este dat sau luat cu chirie.


Traduceri

Anagrame

Referințe