năimită

română

Etimologie

Din năimit.

Pronunție

• AFI: /nə.iˈmi.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului năimită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năimită	năimite
Articulat	năimita	năimitele
Genitiv-Dativ	năimitei	năimitelor
Vocativ	năimito	năimitelor

1. (înv. și pop.) persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amanții
• animați
• mainați
• maniați

Referințe

• DEX '98 via DEX online