național

română

Etimologie

Din latină nationalis, franceză national.

Pronunție

• AFI: /na.ʦi.o'nal/

Adjectiv

Declinarea adjectivului național
	Singular	Plural
Masculin	național	naționali
Feminin	națională	naționale
Neutru	național	naționale

1. care este propriu sau aparține unei națiuni, unui stat, care caracterizează o națiune sau un stat; care se referă la o națiune, la un stat sau le reprezintă; care este întreținut sau instituit de stat.
2. (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective.

Antonime

1. alofon, alogen

Cuvinte derivate

• conațional
• plurinațional
• uninațional

Cuvinte compuse

• șosea națională

Traduceri

care aparține unei națiuni

engleză: national (English) esperanto: nacia (Esperanto) finlandeză: kansallinen (suomi), kansallis- (suomi), kansan (suomi) franceză: national (français)

germană: national (Deutsch) italiană: nazionale (italiano) neerlandeză: landelijk (Nederlands) spaniolă: nacional (español)

Substantiv

Declinarea substantivului național
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	național	naționali
Articulat	naționalul	naționalii
Genitiv-Dativ	naționalului	naționalilor
Vocativ	naționalule	naționalilor

1. persoană care aparține unui stat prin naționalitate.
2. sportiv al naționalei.

Cuvinte derivate

• națională

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online