nabo

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Nabo

daneză

(dansk)

Etimologie

Din limbă nordică veche nábúi. Înrudit cu suedeză nabo, norvegiană nabo, islandeză nábúi, germană Nachbar, engleză neighbour și neerlandeză nabuur.

Pronunție

  • AFI: /naːbo/
  • AFI: /ˈnæːb̥o/


Substantiv


Declinarea substantivului
nabo
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ nabo naboen naboer naboerne
Genitiv nabos naboens naboers naboernes
  1. vecin

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din daneză nabo < limbă nordică veche nábúi. Înrudit cu suedeză nabo, islandeză nábúi, germană Nachbar, engleză neighbour și neerlandeză nabuur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
nabo
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ nabo naboen naboer naboene
  1. vecin

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





nynorsk

(norsk nynorsk)

Etimologie

Din daneză nabo < limbă nordică veche nábúi. Înrudit cu suedeză nabo, islandeză nábúi, germană Nachbar, engleză neighbour și neerlandeză nabuur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
nabo
m. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ nabo naboen naboar naboane
  1. vecin

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din latină nāpus ‎(„ridiche”) (confer catalană nap, franceză navet, italiană napo, spaniolă nabo și română nap) < greacă antică νᾶπυ‎ (nâpu, „muștar”).

Pronunție

  • AFI: /ˈna.bu/ (Portugalia)
  • AFI: /ˈna.bo/ (Brazilia de sud)


Substantiv

nabo m., nabos pl.

  1. (bot.) nap
  2. (fam., pop.) idiot, cretin, imbecil, tâmpit, prostănac

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină nāpus ‎(„ridiche”) (confer catalană nap, franceză navet, italiană napo, portugheză nabo și română nap) < greacă antică νᾶπυ‎ (nâpu, „muștar”).

Pronunție

  • AFI: /ˈna.βo/


Substantiv

nabo m., nabos pl.

  1. (bot.) nap
  2. (p.gener.) orice rădăcină groasă
  3. (nav.) catarg, arbore
  4. (spec.) lemn de duramen
  5. (în Chile, Spania și Río de la Plata; vulgar, argou) penis, pulă

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

Vezi și

Referințe





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche naboe < limbă nordică veche nábúi. Înrudit cu daneză nabo, norvegiană nabo, islandeză nábúi, germană Nachbar, engleză neighbour și neerlandeză nabuur.

Pronunție

  • AFI: /naːbuː/


Substantiv


Declinarea substantivului
nabo
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ nabo nabon nabor naborna
Genitiv nabos nabons nabors nabornas
  1. (înv.) vecin

Sinonime

Cuvinte derivate

Referințe