naviga

Vezi și : navigă

română

Etimologie

Din latină, italiană navigare, franceză naviguer.

Pronunție

• AFI: /na.viˈɡa/

Verb

Conjugarea verbului naviga
Infinitiv	a naviga
Indicativ prezent pers. 1 sg.	navighez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să navigheze
Participiu	navigat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre nave; la pers. 3) a se deplasa pe apă; a pluti; (despre aeronave) a se deplasa în aer sau în cosmos; a zbura.
2. (v.intranz.) (despre oameni) a călători cu o navă sau cu o aeronavă; a conduce mersul unei nave sau al unei aeronave.

Cuvinte derivate

• navigare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din naviga.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru naviga.

Referințe

• DEX '98 via DEX online