cosmos

Cosmos

română

Etimologie

Din franceză cosmos < greacă antică κόσμος (kosmos). Confer italiană cosmo.

Pronunție

• AFI: /'kos.mos/

Substantiv

Declinarea substantivului cosmos
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cosmos	-
Articulat	cosmosul	-
Genitiv-Dativ	cosmosului	-
Vocativ	'	'

1. spațiu cosmic.
2. (la grecii antici) universul, considerat ca un tot armonios organizat, infinit în timp și în spațiu, în opoziție cu haosul.

Sinonime

• univers

Cuvinte derivate

• cosmic
• cosmonaut
• cosmopolit

Cuvinte apropiate

• lume

Traduceri

univers

daneză: kosmos (dansk) engleză: cosmos (English) esperanto: kosmo (Esperanto) franceză: cosmos (français) m. germană: Kosmos (Deutsch) m. idiș: קאָסמאָס (kosmos) (ייִדיש) m.

italiană: cosmo (italiano) m. poloneză: kosmos (polski) m. portugheză: cosmo (português) m. rusă: космос (kosmos) (русский) m. suedeză: kosmos (svenska) turcă: kozmos (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie < greacă antică κόσμος (kosmos).

Pronunție

• AFI: /ˈkɒzməs/
• AFI: /ˈkɒzmoʊs/

Substantiv

cosmos, nenumărabil

1. cosmos

Sinonime

• universe

Cuvinte derivate

• cosmonaut

Referințe

• Dictionary.com

---

franceză

(français)

Etimologie

Din greacă antică κόσμος (kosmos).

Pronunție

• AFI: /kɔs.mɔs/ pl. /kɔs.mɔs/

Substantiv

cosmos m., cosmos pl.

1. cosmos

Sinonime

• univers

Antonime

• microcosme

Cuvinte derivate

• cosmique
• cosmonaute

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

-cosme cosmo- cosmétique cosmétologie cosmétologue cosmodrome cosmogonie cosmographie

cosmographique cosmologie cosmologique cosmologue cosmopolite cosmopolitisme macrocosme microcosme