neprihănire

română

Etimologie

Din ne- + prihănire (învechit „păcat, vină” < prihană).

Pronunție

• AFI: /ne.pri.hə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului neprihănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	neprihănire	neprihăniri
Articulat	neprihănirea	neprihănirile
Genitiv-Dativ	neprihănirii	neprihănirilor
Vocativ	neprihănire	neprihănirilor

1. calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; (spec.) castitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online