nuriță

română

Etimologie

Din nur + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /nu'ri.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului nuriță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nuriță	nurițe
Articulat	nurița	nurițele
Genitiv-Dativ	nuriței	nurițelor
Vocativ	nuriță	nurițelor

1. (pop.) diminutiv al lui nur.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• intrau
• năruit
• nitrau
• ruinat
• rutina

Referințe

• DEX '98 via DEX online