Sari la conținut

nur

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă nur.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
nur
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nur nuri
Articulat nurul nurii
Genitiv-Dativ nurului nurilor
Vocativ nurule nurilor
  1. (pop. și fam.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; (p.ext.) aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=nur&oldid=891663”