obsecrație

română

Variante

• obsecrațiune

Etimologie

Din franceză obsecration < latină obsecratio, obsecrationis.

Pronunție

• AFI: /ob.se'kra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului obsecrație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	obsecrație	obsecrații
Articulat	obsecrația	obsecrațiile
Genitiv-Dativ	obsecrației	obsecrațiilor
Vocativ	obsecrație	obsecrațiilor

1. figură retorică prin care oratorul imploră ajutorul zeilor sau al oamenilor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• bisectoare

Referințe

• DEX '98 via DEX online