ocnă

română

Etimologie

Din slavă (veche) okno „fereastră”.

Pronunție

• AFI: /'ok.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului ocnă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocnă	ocne
Articulat	ocna	ocnele
Genitiv-Dativ	ocnei	ocnelor
Vocativ	ocnă	ocnelor

1. mină (mai ales de sare); salină.
2. închisoare pentru cei condamnați la muncă silnică în saline; (p.gener.) închisoare, pușcărie.
3. pedeapsă executată într-o astfel de închisoare.

Cuvinte derivate

• ocnaș
• ocnire
• ocniță

Expresii

• (adverbial) Sărat ocnă = foarte sărat, prea sărat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cano

Referințe

• DEX '98 via DEX online