ocniță
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'ok.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ocniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ocniță | ocniți |
| Articulat | ocnița | ocnițile |
| Genitiv-Dativ | ocniții | ocniților |
| Vocativ | ocniță | ocniților |
- (pop.) diminutiv al lui ocnă.
- adâncitură într-o sobă de zid, în cuptorul sau în pereții caselor țărănești, în care se păstrează diferite obiecte; firidă, nișă.
- firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri.
- groapă adâncă; hrubă.
- (reg.) schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise, pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce; acoperiș de scânduri sprijinit pe țăruș, sub care se întind snopii de cereale în același scop.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online