oprobriu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză opprobre < latină opprobrium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
oprobriu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oprobriu oprobrii
Articulat oprobriul oprobriile
Genitiv-Dativ oprobriului oprobriilor
Vocativ oprobriule oprobriilor
  1. (livr.) dispreț, dezaprobare prin care societatea condamnă fapte socotite nedemne sau oameni care săvârșesc astfel de fapte.


Traduceri

Referințe