ort
română
Etimologie
Din poloneză ort, germană Ort.
Pronunție
- AFI: /ort/
Substantiv
| Declinarea substantivului ort | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ort | orți |
| Articulat | ortul | orții |
| Genitiv-Dativ | ortului | orților |
| Vocativ | ortule | orților |
- (înv. și pop.) monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler).
Cuvinte compuse
Expresii
- (fam.) A (-și) da ortul popii = a muri
- Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din germană Ort.
Substantiv
| Declinarea substantivului ort | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ort | orturi |
| Articulat | ortul | orturile |
| Genitiv-Dativ | ortului | orturilor |
| Vocativ | ortule | orturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online