ort

română

Etimologie

Din poloneză ort, germană Ort.

Pronunție

• AFI: /ort/

Substantiv

Declinarea substantivului ort
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ort	orți
Articulat	ortul	orții
Genitiv-Dativ	ortului	orților
Vocativ	ortule	orților

1. (înv. și pop.) monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler).

Cuvinte compuse

• ortul starostesc, ortul vătășesc

Expresii

• (fam.) A (-și) da ortul popii = a muri
• Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Ort.

Substantiv

Declinarea substantivului ort
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ort	orturi
Articulat	ortul	orturile
Genitiv-Dativ	ortului	orturilor
Vocativ	ortule	orturilor

1. (reg.) locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online