ort

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
ort

română

Etimologie

Din poloneză ort, germană Ort.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ort
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ort orți
Articulat ortul orții
Genitiv-Dativ ortului orților
Vocativ ortule orților
  1. (înv. și pop.) monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler).

Cuvinte compuse

Expresii

  • (fam.) A (-și) da ortul popii = a muri
  • Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat


Traduceri

Etimologie

Din germană Ort.

Substantiv


Declinarea substantivului
ort
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ort orturi
Articulat ortul orturile
Genitiv-Dativ ortului orturilor
Vocativ ortule orturilor
  1. (reg.) locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj.


Traduceri

Referințe