oușor

română

Etimologie

Din ou + sufixul -ușor.

Pronunție

• AFI: /o.uˈʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului oușor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oușor	oușoare
Articulat	oușorul	oușoarele
Genitiv-Dativ	oușorului	oușoarelor
Vocativ	oușorule	oușoarelor

1. diminutiv al lui ou; ouleț, ouț.
2. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online