pâlc

română

Din slavă (veche) plŭkŭ.

Declinarea substantivului pâlc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pâlc	pâlcuri
Articulat	pâlcul	pâlcurile
Genitiv-Dativ	pâlcului	pâlcurilor
Vocativ	pâlcule	pâlcurilor

(de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) grup mic și neorganizat de oameni: (p.ext.) grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri.
grămadă mică, adunătură de lucruri.
(înv.) unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească. corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată.