pâlc

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) plŭkŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
pâlc
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pâlc pâlcuri
Articulat pâlcul pâlcurile
Genitiv-Dativ pâlcului pâlcurilor
Vocativ pâlcule pâlcurilor
  1. (de obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul, componența) grup mic și neorganizat de oameni: (p.ext.) grup de păsări, de animale, (rar) de plante sau de lucruri.
  2. grămadă mică, adunătură de lucruri.
  3. (înv.) unitate militară la sfârșitul evului mediu, în Moldova și în Țara Românească. corespunzătoare unui regiment, formată dintr-un anumit număr de ostași; stol, ceată.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) În pâlcuri sau pâlcuri-pâlcuri = în grup.


Traduceri

Anagrame

Referințe