pântece

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din latină pantex, panticis.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pântece
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pântece pântece
Articulat pântecele pântecele
Dativ-Genitiv pântecelui pântecelor
Vocativ pântece pântecelor
  1. parte a corpului, la om și la animale, situată între torace și bazin, formată dintr-o cavitate în care se află stomacul, intestinele, organele de reproducere etc.; abdomen, burtă, foale, vintre.
  2. stomac.
  3. uter.
  4. (fig.) partea dinăuntru a unui obiect, a unei încăperi etc.; interior, adâncime.
  5. (fig.) partea bombată, ieșită în afară, a unor obiecte; interiorul acestor părți.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Din pântecele mamei = înainte de a se naște.

Expresii

  • Parcă are oase în pântece, = se spune despre cineva care se apleacă foarte greu
  • A fi cu pântecele la gură = a fi însărcinată
  • Cu pântecele lipit de coaste = foarte flămând sau foarte slab
  • A se închina pântecului = a fi peste măsură de lacom, a trăi numai pentru mâncare
  • A lua (sau a avea, a purta) în pântece = a rămâne sau a fi însărcinată
  • A trăi (sau a fi, a se simți) ca în pântecele mamei = a se simți foarte bine și în siguranță


Traduceri

Referințe