palanchin
Etimologie
Din franceză palanquin.
Pronunție
- AFI: /pa.lan'kin/
Substantiv
| Declinarea substantivului palanchin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | palanchin | palanchine |
| Articulat | palanchinul | palanchinele |
| Genitiv-Dativ | palanchinului | palanchinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- jilț sau pat cu baldahin, purtat de oameni (sau de elefanți, cămile) și folosit ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; lectică; litieră.