panțir
română
Variante
Etimologie
Din poloneză pancerz, sârbocroată pancir.
Pronunție
- AFI: /pan'ʦir/
Substantiv
| Declinarea substantivului panțir | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | panțir | panțiri |
| Articulat | panțirul | panțirii |
| Genitiv-Dativ | panțirului | panțirilor |
| Vocativ | panțirule | panțirilor |
- mercenar dintr-un corp de oaste (călare) din trecut, însărcinat mai ales cu paza granițelor, cu transmiterea știrilor și cu aducerea la îndeplinire a unor porunci ale autorităților; (p.gener.) (pop.) ostaș.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online