poruncă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din a porunci (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /po'run.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poruncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poruncă porunci
Articulat porunca poruncile
Genitiv-Dativ poruncii poruncilor
Vocativ poruncă poruncilor
  1. dispoziție (orală sau scrisă) dată de către o autoritate sau de către o persoană cu autoritate și care trebuie executată întocmai; ordin, decizie, hotărâre.
  2. (cu valoare de imperativ) poruncește! porunciți!
  3. (reg.) ordin de chemare în armată.
  4. (înv.) comunicare de interes public, făcută de o autoritate comunală.
  5. (înv. și pop.) lege morală; învățătură, precept.

Cuvinte compuse

Locuțiuni

Expresii

  • (înv.) a avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa


Traduceri

Anagrame

Referințe