pandemoniu

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză pandémonium, italiană paademonio.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
pandemoniu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pandemoniu invariabil
Articulat pandemoniul invariabil
Genitiv-Dativ pandemoniului invariabil
Vocativ pandemoniule invariabil
  1. (livr.) capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor.
  2. (fig.) adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția.


Traduceri

Referințe