pandemoniu
română
Etimologie
Din franceză pandémonium, italiană paademonio.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului pandemoniu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pandemoniu | invariabil |
| Articulat | pandemoniul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | pandemoniului | invariabil |
| Vocativ | pandemoniule | invariabil |
- (livr.) capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor.
- (fig.) adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online