discordie

română

Etimologie

Din latină discordia. Confer italiană discordia.

Pronunție

• AFI: /dis.kor.di'je/

Substantiv

Declinarea substantivului discordie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	discordie	discordii
Articulat	discordia	discordiile
Genitiv-Dativ	discordiei	discordiilor
Vocativ	'	'

1. neînțelegere, dezbinare între oameni, colectivități etc.; p. ext. ceartă, vrajbă; dușmănie.

Sinonime

• neînțelegere, disensiune, dezacord; dușmănie

Antonime

• armonie, concordie

Cuvinte derivate

• discorda
• discordant
• discordanță
• discordare
• discordat

Cuvinte compuse

• mărul discordiei

Cuvinte apropiate

• dezacord

Traduceri

dezbinare, neînțelegere, dezacord

engleză: discord (English), dissension (English) esperanto: diskordo (Esperanto) finlandeză: epäsopu (suomi) franceză: discorde (français) f. germană: Uneinigkeit (Deutsch) f., Streit (Deutsch) m.; Zwietracht (Deutsch) f. italiană: discordia (italiano) f. maghiară: viszály (magyar); viszálykodás (magyar)

neerlandeză: onenigheid (Nederlands) f.; tweedracht (Nederlands) f. poloneză: niezgodny (polski) portugheză: discórdia (português) f. rusă: разногласие (русский) (raznoglasne) n.; раздор (русский) (razdor) m. spaniolă: discordia (español) f. suedeză: oenighet (svenska) c., splittring (svenska) c. turcă: ahenksizlik (Türkçe), fikir ayrılığı (Türkçe), anlaşmazlık (Türkçe), ihtilâf (Türkçe), kavga (Türkçe)

Referințe

• DEX online