panică
Etimologie
Din neogreacă πανικωσ (panikós), franceză panique, italiană panico, germană Panik.
Pronunție
- AFI: /pa'ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului panică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | panică | invariabil |
| Articulat | panica | invariabil |
| Genitiv-Dativ | panicii | invariabil |
| Vocativ | panică | invariabil |
- senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate.
Expresii
- A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare)
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online