paraclis
Etimologie
Din greacă παράκλησις (paráklēsis) (Murnu 41), parțial prin intermediul slavă (veche) paraclisŭ (Vasmer, Gr., 110).
Pronunție
- AFI: /pa.ra'klis/
Substantiv
| Declinarea substantivului paraclis | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | paraclis | paraclisuri |
| Articulat | paraclisul | paraclisurile |
| Genitiv-Dativ | paraclisului | paraclisurilor |
| Vocativ | paraclisule | paraclisurilor |
- capelă construită alături de o biserică, într-un cimitir, în interiorul unei clădiri etc.
- (în religia creștină ortodoxă) slujbă religioasă de laudă și de invocare a Fecioarei Maria, a lui Isus sau a unui sfânt; rugăciunea închinată unuia dintre aceștia; (p.ext.) carte care cuprinde astfel de rugăciuni.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online