paradox

română

Etimologie

Din franceză paradoxe.

Pronunție

• AFI: /pa.ra'doks/

Substantiv

Declinarea substantivului paradox
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paradox	paradoxuri
Articulat	paradoxul	paradoxurile
Genitiv-Dativ	paradoxului	paradoxurilor
Vocativ	paradoxule	paradoxurilor

1. enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil.
2. părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; (p.ext.) ciudățenie; enormitate, absurditate.
3. raționament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false; antinomie.

Cuvinte compuse

• paradox hidrostatic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online