pescuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a pescui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /pes.ku.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
pescuitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pescuitor pescuitori
Articulat pescuitorul pescuitorii
Genitiv-Dativ pescuitorului pescuitorilor
Vocativ pescuitorule pescuitorilor
  1. persoană care pescuiește; (spec.) pescar.
    Pescuitor de perle.
  2. (fig.) (fam.) persoană care caută cu insistențăobțină ceva; vânător.

Expresii

  • Pescuitor în apă tulbure = persoană care profită de situațiile încordate, neclare pentru a trage foloase personale


Traduceri

Referințe