Sari la conținut

pescui

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din pește (după pescar).

Pronunție

  • AFI: /pes.kuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
pescui
Infinitiv a pescui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pescuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pescuiască
Participiu pescuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a prinde pește sau alte animale acvatice (comestibile), de obicei cu ajutorul unor instrumente speciale; a se îndeletnici cu prinderea peștelui sau a altor animale de apă; a pescări.
    A pescuit doi crapi.
  2. (v.tranz.) a scoate pe cineva sau ceva din apă (pentru a salva, a recupera).
  3. (v.tranz.) (fig. fam.) a face rost de ceva greu de obținut.
  4. (arg.) a acosta pe cineva; a agăța.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A pescui în apă tulbure = a profita de o situație încordată sau confuză pentru a trage foloase personale


Traduceri

Etimologie

Din pescui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru pescui.

Referințe